Mănăstirea Cârnu
Aceasta este una dintre cele mai vechi mănăstiri de pe Valea Buzăului, cu o istorie zbuciumată la fel ca a întregii țări. Așezarea sa în zona bogată și încărcată de istorie a Cislăului ne duce cu gândul la alte locuri de rugăciune ridicate de localnici dar care s-au pierdut. Cel mai bun exemplu este chiar biserica Doamnei Neaga alături de tot ceea ce soția domnitorului Mihnea Vodă Turcitul a construit pe plaiul natal.
Totuși, ca să respectăm cronologia, trebuie spus că Mănăstirea Cârnu exista deja la data la care Mihnea Vodă trimisese pețitorii la Cislău. Aceasta a fost ridicată din inițiativa altor conducători ai vremii, Doamna Chiajna și Domnitorul Mircea Ciobanul pe la 1559 sau chiar mai devreme.
Legenda
O relatare din acei ani tulburi atribuie numele mănăstirii unui eveniment puțin probabil dar care, ca orice legendă, ar putea fi real. Se zice că Doamna Chiajna s-ar fi adăpostit în turla bisericii mănăstirii, în peretele îngust dar dublu al lăcașului. Presată timp îndelungat, Chiajna ar fi ieșit la lumină după trecerea pericolului turcesc cu nasul turtit, cârn. Indiferent dacă aceasta este sau nu cauza înfățișării sale, Doamna Chiajna merită pagina sa de istorie. A fost fiica lui Petru Rareș și nepoata Domnitorului Ștefan cel Mare. Dar și pentru ca a fost
singura femeie din istoria românilor care a condus o armată.
Noi păstrăm de la ea Mănăstirea Cârnu.
Istoria zbuciumată
Viața mănăstirii Cârnu se împarte în trei etape majore. Prima, de la înființare până la secularizare. A doua, până la Revoluție. Și, desigur, după 1990. Dincolo de progresele făcute în prima perioadă, nu se poate vorbi de o etapă prea înfloritoare. Primii 300 de ani au fost anii construirii și ruinării a tot ceea ce se ridica. De exemplu, în 1643, la numai 100 de ani de la ridicare, biserica trebuia deja renovată. Se întărea grație daniilor Domnitorului Matei Basarab. Chiliile însă nu au mai avut parte de reabilitări și s-au ruinat. Secolul 18 este perioada bună, pozitivă, în viața mănăstirii prin grija Sfântului Vasile de la Poiana Mărului.
După anul 1840 vine un declin accelerat, închinarea mănăstirii Cârnu mănăstirii Căldărușani și ocuparea ei de călugări greci a culminat cu părăsirea ei și secularizarea averilor mănăstirești. Anterior, documentele consemnează o viață relativ tihnită a celor 12 călugări de aici, singurele necazuri fiind cele pricinuite de moșnenii din zonă. În anii monarhiei viața călugărilor este reluată aici, 10 mai sărbătorindu-se anual. În perioada comunistă biserica ajunge să fie adăpost pentru animalele CAP-ului.
Din 1991, prin grija Preasfințitului Părinte Episcop al Buzăului și Vrancei, Epifanie Norocel, mănăstirea Cârnu reînvie. Au fost construite două paraclise noi și o trapeză nouă, chilii și anexe gospodărești. Din 2002 devine mănăstire de călugărițe. Pe cele 10 maici le puteți vedea și astăzi muncind pe terenul agricol sau în grajdurile cu vaci, făcând brânză pentru vânzare.
Biserica veche păstrează catapeteasma originală și o pictură foarte veche. Dar despre acestea nu vă pot vorbi, trebuie să le vizităm.
